O carte: Vorbesc în gând, cu voce tare de Robert Șerban

Ieri dimineață m-am întâlnit cu un prieten să povestim despre un proiect de-al lui de care m-am îndrăgostit imediat după ce am văzut fotografiile. Deoarece doream să-mi cumpăr două cărți am intrat la Bufnițe (librărie noua în TM). Am cumpărat doar „Vorbesc în gând, cu voce tare de Robert Șerban”, cea pe care o vroiam a lui Mircea Cărtărescu nu o aveau.

Am intrat apoi într-o cafenea unde am mai pălăvrăgit vreo ora despre copiii, edicație și alte cele. Eu fiind cu prichindei mici, iau notițe 🙂
Mi-am cumpărat apoi și Cărtărescu după care mai trebuia să pierd vremea încă vreo oră așa că am intrat în altă cafenea mică, mică și intimă. Mi-am sunat o prietenă care lucrează prin zonă sperând că am cu cine să povestesc la o cafea, nu am avut norocul să fie la birou așa că am turuit la telefon ce aveam de spus și i-am promis că data viitoare o ascult eu…așa fac de fiecare dată, nu știu cât îmi va mai răspunde la telefon. (Am glumit cu ea și pe tema asta)
Am închis telefonul, apoi un schimb de replici prin cafenea câteodată parcă am gură fără fund :)) vaaai cum sună. Acum dilemă, care carte să scot din geată, am hotărât să fie Cărtărescu de data asta deoarece citisem deja un sfer din ea și eram curioasă ce urmează. Am plecat într-un final, nu de alta dar era musai. În mașină pe la înfiintele semafoare, ce să faci? Ia să vedem ce scrie Robert Șerban. Nu am mai lăsat cartea din mână decât când era strict necesar. Acasă din nou pe lângă și în tipul jocului cu copiii, câteva rânduri, apoi până seara târziu când am spus stop până în dimineața asta.

De ce spun toată povestea asta în loc să vorbesc despre carte că doar titlul așa promite? Pentru că am avut ieri o zi minunată de dimineață până seară. Și pentru că eu nu am calitatea de a scrie recenzii așa că scriu impresii.

A picat la fix carțulia asta deoarece am nevoie să învăț lucruri despre scris și conversație. Am găsit aici naturalețea și sinceritate unui om cu de toate, frământări, bucurii, tristeți. Deasemenea mi-a plăcut să mă regăsesc cumva printre personaje sau idei, deoarece îmi confirmă că „exist”.
Acum, sper să am ocazia să primesc și un autograf 🙂img_5968

Ecou din toc de damå

Ecou din toc de damå
26 Ianuarie 2017

Ți-ar plăcea poate mâine să cunoști zgomotul pașilor peste care treci azi?
Ritmul inimii ar lua amploare dacă ai ști că nu ești un oarecare trecător prin ale ei zale?
Azi eu știu să merg silențios doar din când în când aș mai purta un toc mai fior-os.
Dar mâine să vedeți ce iute vreți să vă ascundeți…de nebună!
Și să râdeți în colț de gură, peste gard.
Sau să scuipați pe a ei făptură desprinsă ca din iad.

Hai, că-am aiurit!

Pro-Carte tipărită

Învârtindu-mă printre bagaje dintr-o parte în alta dimineaț asta, dupa ce am fost plecați câteva zile, m-am gândit că ar fi mai interesant să citesc ceva decât să fac ordine. Când sunt odihnită psihic dezordinea nu mă deranjeaza absolut deloc așa că am scos cartea din geantă să continui lecturarea ei deoarece în mini vacanța cu copiii nu am reușit să citesc decât vreo 10 pagini. Chiar dacă mă interesează și îmi place mult, mi-am adus aminte că vreau să recitesc de ceva vreme Citadela de Antoine de Saint-Exupery, am luat-o din raft dar înainte m-am gandit să mă uit si peste Cărtărescu pe care e musai să îl citesc din simplul motiv că este un pletos simpatic (vreau nu vreau sunt influențată și de aspectul vizual al oamenilor). Nu sunt în stare să urmez diferite standarde fizice sau de comportament, am fost surprinsă să mă uit cu drag la gâtul unui bărbat sau la spatele unei femei chiar daca ochii îmi vor povesti cele mai multe, exemplu:
https://hailaocafeablog.wordpress.com/2016/09/05/iubirile-mele-continuare-la-amintiri-fara-amintiri/

img_5965

Frumoaselele străine a lui Cărtărescu este adorabilă, am parcurs doar vreo 15% din carte timp in care am râs chiar și zgomotos, am stat în tensiune, am căutat printre gândurile și trăirile mele…ce mai, parcă am fost prezentă și eu în carte. Abia aștept să o cumpăr „în carne și oase” să o mâzgâlesc, adică să subliniez și să îndoi colțurile unde vreau să recitesc câte un pasaj sau să îmi scriu propriile gândire legate de câte un subiect, să notez cuvinte sau alți autori care conjunctural textului sunt prezenți prin cărțulie. Îmi plac și mă folosesc de noile tehnologii dar nu mă pot desprinde de hârtia tipărită, îmi oferă căldură (suna a clișeu?)
Mai mult de atât, merită oamenii ăștia frumoși să fie susținuți și financiar că doar brânza a rămas pe bani pentru toată lumea, chiar și pentru artișii pasionați!

Din una în alta mi-a venit în minte: Ce ti-e scris în „frunte” ți-e pus! Na, că bine mai șade aici :))