Încâlceală

Încâlceala
28 Ianuarie 2017

Se strecoară printre nări veșnica încâlceală,
Respir adânc
N-am încotro
Dacă vreau să-mi mai bată
La poarta pieptului sătulă de valuri,
umflată de ape, ba chiar prinsă printre mucegaiuri.

Este un aer cald cu multiple arome neclare
Mă intreb,
Stă nestingherit în fața întunericului oare?
Sau poate…își ia altă față,
Mai curată pentru acea îmbrățișare
Cu poarta-mi umedă și-ntunecată.

Ecou din toc de damå

Ecou din toc de damå
26 Ianuarie 2017

Ți-ar plăcea poate mâine să cunoști zgomotul pașilor peste care treci azi?
Ritmul inimii ar lua amploare dacă ai ști că nu ești un oarecare trecător prin ale ei zale?
Azi eu știu să merg silențios doar din când în când aș mai purta un toc mai fior-os.
Dar mâine să vedeți ce iute vreți să vă ascundeți…de nebună!
Și să râdeți în colț de gură, peste gard.
Sau să scuipați pe a ei făptură desprinsă ca din iad.

Hai, că-am aiurit!

Muza

Muza
26 dec 2016

Oare de ce fac pasiuni din oameni
Care apoi îmi cad în vis
În vis de noapte nestins de rațiune
Singurătatea o fi oare cu al său neajuns?

Răscolesc imagini în oglindă,
Crezând că imi găsesc iar muza
Pentru a-mi hrăni istericul instinct dezlănțuit?

M-aș desfăta cu ea…la o cafea
Aș încolaci-o numai până când ar putea pleca
Nu vreau să-mi aparțină!
Cel mai puțin ea.

Un an ca o viață/ O zi ca un an

Un an ca o viață/O zi ca un an
23 dec 2016

Dacă-aș împărți,
O zi să fie un an
Aș descoperi
Că nimic nu s-ar schimba
Ne-am trezi devreme
În loc de bună dimineața,
La multi ani!

Oh ce frumoasă primăvară, pe la 11-12 cam așa.

Și ce struguri minunați în prag de seară armați încă în ceas de vară!
Cu un soare arămiu portocaliu mare, care ascunde în al lui hotare doar o zi ca oarecare și o viață de cleștar.

Îngerași în zăpadă și clopoței la geam aduc orele de seară pentru un suflet pribeag.
Poate o bătaie cu zăpadă,

De ce nu?
Doar mâine-i soare cald de primăvară!
Ne vom usca curând în ceas de vară.
Pentru a ieși din nou afară să vedem cum trecem prin toamnă și…
Bună dimineața,
La mulți ani dragi cititori,
Și un an plin de culori
Și emoții din surprize minunate
În pasiuni scăldate…fără doar și poate!

Și as putea continua să vă descriu o zi așa sau poate-o viață,
Oare-aș putea să mă opresc cu adevărat vreodată fără ca eu să vreau?

Linu-i lin, paharu-i plin (colind papal) — VatiClanul Papal

by papa Linu-i lin, paharu-i plin, Bradu-i drept, eu mai putin, Dai cu tuica, dai cu vin! Veniti gazde ca-i Craciun Si-ascultati! Ce-avem sa spun? Vreme ii sa ve-o sculati, Masa-n casa s-asezati, Cu fripturi, ciorbe, alcool, De baut si de potol. Linu-i lin, paharu-i plin, Bradu-i drept, eu mai putin, Dai cu tuica, dai […]

via Linu-i lin, paharu-i plin (colind papal) — VatiClanul Papal

Podul (SF)

Ce urmează este parte dintr-o poveste SF pe care încerc să o scriu. Povestea este frumoasă, cred eu, dar nu am siguranță nu prea o pot contura bine, neavând experiență în așa ceva. Dar îmi place mult mult toata ideea și mi-ar plăcea să o pot exprima așa cum o vizualizez. Așa că nu mi-ar strica ceva comentarii…curajoase, nu sunt supăracioasă 😉 🙂

Podul – SF (poveste I)

image

Umblau șoareci pe străzile mici
Printre gunoaie și pisici
Leneșe cu burțile pline de atâta grăsime
Era o seară foarte apăsătoare
Pe străzile înguste ale urbanului de peste poduri.

M-am așezat totuși pe-o bancă
Sub un stâlp cu lumină slabă
De atâtea insecte acoperit.
Ca să observ cum trec pe drum
Mașinile fumegând
Și cum în liniștea murdară
Ei apasă pe pedală, zgomot aruncând în urma lor.
Zgomot și un soi de noroi atât este acum sub aripa de pod.
Nu știu cât și cum v-a mai dura până se va scufunda,
Oricum nu voi mai putea vedea,
Doar din povești imagina.

Pe alte poduri umbre vii treceau de colo-colo
Arătau ca niste viermi uriași cu picioare, maini si cap
In prelungirea ființelor lor.
Da, era ca într-un film SF
Dar erau reali și fiecare
Avea în ei ca un cordon ombilical.
Unii prinși de ființă
De picioare, alții de spate, de stomac…
Fiecare avea alt punct de contact cu umbra lor.

Bun…
Nu m-am prezentat destul dar voi ajunge și acolo
Stând pe bancă într-o semiumbră a trecut prin fața mea
O siluetă măruntă a căre-i braț era ca o prelungire către umbra ei
Nu mai văzusem așa o legătură de frumoasă
Părea a face parte din aceeași făptură,
In general fiind greu de dus acea umbră.

Nu m-am putut abține și am suflat aer cald pe ea
Aceasta era metoda de comunicare scurtă pentru noi
Asemanator unui zâmbet dar mai direct.
M-am ridicat de pe bancă și am așteptat un pic stingher.
A venit către mine,
Parcă plutea în timp ce mergea
Umbra și făptura ei
I-am sărutat-o scurt și m-am prezentat:
Buna seara umbră și făptură elegantă
Ești atât de bine echilibrată
Nu aveam cum să nu te remarc,
Mai ales în așa un mare contrast cu tot ce văd eu în jurul meu acum.