Povesti de seara, inainte de culcare.

A fost odată…nu reamintesc cum a început ca se stie, ar fi prea lunga postarea.

A continuat asa: O propoziție simplă și concludenta – Guvernul a relaxat legile anti-coruptie ale tarii in ceas de noapte printr-o ordonanta de urgenta.

Acum continua: Noi vrem să cedeze ei nu si nu! Exista oare un plan atat de diabolic in spate pe care se bazează sau are pistolul la tâmpla si face ce i se dictează sau poate o târâie asa pana se împlinesc acele 10 zile? Dupa perioada asta are calculele făcute probabil, dar pana atunci, ce-și zic oare: Hai ca vorbesc eu cate ceva, ma iau de Iohanis apoi ii intimidez un pic si le spun ca depun plângere pentru cei care ma jignesc, apoi mai spun despre cat sunt de frumosi oamenii care m-au ales, apoi intri tu si povesti ca le-ai crescut pensiile, ei stii tu…de-alea comune!
Zilele următoare mai vedem ce mai zic astia raii ce nu ne lasa sa ne îmbogățim, sunt doar niste frustrați…asa ca da-i dracu ca-i păcălim. Suntem șmecheri? Hai, inca o data suntem noi cei mai șmecheri? Acum sa va aud pe toți, mai tare…S u n t e m noi cei mai șmecheri? Dada da da da dracnea!(N-am greșit cuvântul…parol)

Povestea continua, noi cei care ne dorim o Românie in care sa dormim cu ambii ochi închiși, ne iubim! (Daca tot vine Ziua Valentinului am băgat din top 🙂)

Din aceste doua variante habar nu am care este mai puternica:
În loc de orice demisie, sa puna osu’ la treaba si să aibă puterea sa se ridice din scaunul comod sa înfrunte nu sa dea bir cu fugiții daca într-adevăr sunt împotriva ordonanței OAMENII din cadrul PARTIDULUI și daca ne susțin cu adevărat?
Sau
Unele demisii ne fac pe noi de acasă si din strada sa vedem ca sunt solidari cu noi si deci mai multi cu noi. Puteți sa va închipuiți un cântar dinala vechi deobicei verde parca) cum daca luam dintr-o parte si punem in cealalta coboară mai aproape de pamant iar cealalta parte așteptam sa fie luată de vânt. Sii…păzea când cade! (Tradus pamant=NORMALITATE)

Oare ce planuri diabolice mai are si pentru ce trăiește, asa, zi de zi?
Ca de citit carti, jucat cu copiii, ceaiuri si cafele cu prietenii (copii, prieteni habar nu am daca are dar nici nu ma interesează), nu stiu cand are timp.

Un gând mai am, sa pun mana pe ciolan! 🙂))

Pentru EI a fost violată Justiția! — @ntonesei’s blog

Ieri, pe la 21, pentru guvernul Grindariu-Dragnea nimic n-a contat! Nici faptul că toate instituțiile din domeniul Justiției – CSM, parchetul general, DNA, Înalta Curte etc – au respins cele două proiecte de ordonanțe de guvern, nici respingerea acestora de către organizațiile societății civile, nici măcar cei peste 100.000 de români care au ieșit duminică […]

via Pentru EI a fost violată Justiția! — @ntonesei’s blog

Reflexia încâlcelilor

Reflexia încâlcelilor
29 ianuarie 2017

Eram în mașină în dreapta, un pic adormită după o zi la aer, zăpadă, zâmbete și ciocolată caldă. Cu gândul oriunde, mă uit pe geam printr-o lumină mult prea puternică zăresc pentru câteva secunde o siluetă a unui cioban cu o undiță stralucitoare aurie întinsă parcă spre un lac, de fapt chiar el plutea pe lac ca o mică barcă din lemn. Mi-a adus aminte de „Bătrânul si marea, Ernest Hemingway”. Un tablou suprarealist în care aș putea pune oi crețe pe cer în loc de nori și pești zglobii veseli sărind dintr-o parte în alta…Parcă le și aud pleoscăitul! Mi-l inchipui pe acel cioban mioritic al peștilor privindu-i meditativ.

Și dacă tot am ajuns pe plaiurile mioritice am devenit melancolică cu „Mielul-Pasarea Colibri” piesă pe care o regăsesc undeva printre amintirile liceului meu Sucevean.

Un mic zgomot ca de cana spartă, șii…

Vreau nu vreau ar cam trebui să-mi întrerup perioada de boemie, este oricum ciclică și dacă nu o sugrum eu înainte să-și încheie perioada, așa că nu-mi fac griji. De mâine la munci, creative dealtfel, plăcute de cele mai multe ori dar cu constrângerea dictată de bani.

Încâlceală

Încâlceala
28 Ianuarie 2017

Se strecoară printre nări veșnica încâlceală,
Respir adânc
N-am încotro
Dacă vreau să-mi mai bată
La poarta pieptului sătulă de valuri,
umflată de ape, ba chiar prinsă printre mucegaiuri.

Este un aer cald cu multiple arome neclare
Mă intreb,
Stă nestingherit în fața întunericului oare?
Sau poate…își ia altă față,
Mai curată pentru acea îmbrățișare
Cu poarta-mi umedă și-ntunecată.

O carte: Vorbesc în gând, cu voce tare de Robert Șerban

Ieri dimineață m-am întâlnit cu un prieten să povestim despre un proiect de-al lui de care m-am îndrăgostit imediat după ce am văzut fotografiile. Deoarece doream să-mi cumpăr două cărți am intrat la Bufnițe (librărie noua în TM). Am cumpărat doar „Vorbesc în gând, cu voce tare de Robert Șerban”, cea pe care o vroiam a lui Mircea Cărtărescu nu o aveau.

Am intrat apoi într-o cafenea unde am mai pălăvrăgit vreo ora despre copiii, edicație și alte cele. Eu fiind cu prichindei mici, iau notițe 🙂
Mi-am cumpărat apoi și Cărtărescu după care mai trebuia să pierd vremea încă vreo oră așa că am intrat în altă cafenea mică, mică și intimă. Mi-am sunat o prietenă care lucrează prin zonă sperând că am cu cine să povestesc la o cafea, nu am avut norocul să fie la birou așa că am turuit la telefon ce aveam de spus și i-am promis că data viitoare o ascult eu…așa fac de fiecare dată, nu știu cât îmi va mai răspunde la telefon. (Am glumit cu ea și pe tema asta)
Am închis telefonul, apoi un schimb de replici prin cafenea câteodată parcă am gură fără fund :)) vaaai cum sună. Acum dilemă, care carte să scot din geată, am hotărât să fie Cărtărescu de data asta deoarece citisem deja un sfer din ea și eram curioasă ce urmează. Am plecat într-un final, nu de alta dar era musai. În mașină pe la înfiintele semafoare, ce să faci? Ia să vedem ce scrie Robert Șerban. Nu am mai lăsat cartea din mână decât când era strict necesar. Acasă din nou pe lângă și în tipul jocului cu copiii, câteva rânduri, apoi până seara târziu când am spus stop până în dimineața asta.

De ce spun toată povestea asta în loc să vorbesc despre carte că doar titlul așa promite? Pentru că am avut ieri o zi minunată de dimineață până seară. Și pentru că eu nu am calitatea de a scrie recenzii așa că scriu impresii.

A picat la fix carțulia asta deoarece am nevoie să învăț lucruri despre scris și conversație. Am găsit aici naturalețea și sinceritate unui om cu de toate, frământări, bucurii, tristeți. Deasemenea mi-a plăcut să mă regăsesc cumva printre personaje sau idei, deoarece îmi confirmă că „exist”.
Acum, sper să am ocazia să primesc și un autograf 🙂img_5968

Pro-Carte tipărită

Învârtindu-mă printre bagaje dintr-o parte în alta dimineaț asta, dupa ce am fost plecați câteva zile, m-am gândit că ar fi mai interesant să citesc ceva decât să fac ordine. Când sunt odihnită psihic dezordinea nu mă deranjeaza absolut deloc așa că am scos cartea din geantă să continui lecturarea ei deoarece în mini vacanța cu copiii nu am reușit să citesc decât vreo 10 pagini. Chiar dacă mă interesează și îmi place mult, mi-am adus aminte că vreau să recitesc de ceva vreme Citadela de Antoine de Saint-Exupery, am luat-o din raft dar înainte m-am gandit să mă uit si peste Cărtărescu pe care e musai să îl citesc din simplul motiv că este un pletos simpatic (vreau nu vreau sunt influențată și de aspectul vizual al oamenilor). Nu sunt în stare să urmez diferite standarde fizice sau de comportament, am fost surprinsă să mă uit cu drag la gâtul unui bărbat sau la spatele unei femei chiar daca ochii îmi vor povesti cele mai multe, exemplu:
https://hailaocafeablog.wordpress.com/2016/09/05/iubirile-mele-continuare-la-amintiri-fara-amintiri/

img_5965

Frumoaselele străine a lui Cărtărescu este adorabilă, am parcurs doar vreo 15% din carte timp in care am râs chiar și zgomotos, am stat în tensiune, am căutat printre gândurile și trăirile mele…ce mai, parcă am fost prezentă și eu în carte. Abia aștept să o cumpăr „în carne și oase” să o mâzgâlesc, adică să subliniez și să îndoi colțurile unde vreau să recitesc câte un pasaj sau să îmi scriu propriile gândire legate de câte un subiect, să notez cuvinte sau alți autori care conjunctural textului sunt prezenți prin cărțulie. Îmi plac și mă folosesc de noile tehnologii dar nu mă pot desprinde de hârtia tipărită, îmi oferă căldură (suna a clișeu?)
Mai mult de atât, merită oamenii ăștia frumoși să fie susținuți și financiar că doar brânza a rămas pe bani pentru toată lumea, chiar și pentru artișii pasionați!

Din una în alta mi-a venit în minte: Ce ti-e scris în „frunte” ți-e pus! Na, că bine mai șade aici :))